Elvetia…… cat de mult mi-am dorit sa pasesc pe acest pamant minunat.  Sa intalnesc pe acei Elvetieni despre care mai mult am auzit decat am vazut. Sa pasesc pe cararile atent ingrijite dintre casele si cabanele de la poalele muntilor. Sa cunosc acea voie buna si stare lipsita de grji pe care Elvetienii o au inca de la inceputurile lor.  O natiune privilegiata de cadrul natural care este pur si simplu asemenea unui tablou dint-o poveste. Un loc care te inspira si te cheama la el foarte subtil, un izvor de energie si bunastare.

Nu credeam ca voi ajunge vara aceasta aici, mai ales ca toate pareau sa arate ca sezonul acesta voi sta acasa. A fost foarte ciudat modul cum s-a derulat firul vietii mai ales pentru coechipierul meu Aurel Salasan precum si pentru mine. Initial vroiam sa plecam in Peru si de fapt acest lucru era in plan inca de cand am coborat din Caucaz in vara anului 2009. Desi intre timp am fost pe Khan Tengri, proiectul Peru a ramas si pot spune ca a evoluat in complexitate in comparatie cu cel initial. Ne doream mult Peru si tocmai de aceea am creat poate cel mai bun proiect de sponsorizare scris pentru a atrage fondurile necesare. Avea sa fie nu doar o explorare a limitelor sportive si fizice sau a cadrului natural si cultural al zonei, ba mai mult, avea sa fie o explorare a evolutiei spirituale a unui popor, urmas al Imperiului Incas, atat de diferit fata de noi, civilizatiile Europene. O explorare care avea sa lase o aprenta uriasa in constiinta noastra si in consecinta, mesajul cu care vroiam sa ne intoarcem acasa avea sa fie unul pe masura. Nu a fost sa fie insa asa.

Aflasem la sfarsitul lui Mai, din caldura locuintei mele Scotiene, ca potentialul sponsor principal al expeditiei Peru nu mai are fondurile necesare pentru a sustine un proiect de 2 luni de zile in America de Sud. Era foarte tarziu sa mai cautam alt sponsor. Biletele de avion au crescut in doar 2 saptamani de la 1100£ la 1300£. A trebuit sa ne luam ramas bun de la premiera romaneasca in Peretele Vestic Yerupaja, de la Alpamayo, considerat de unii a fi cel mai frumos munte din lume, de la Huascaran cel mai inalt munte din Peru, de la jungla Amazoniana si shamanii  care traiesc ca si urmasii lor de acum 1000 de ani, de la Machu Pichu si capitala Imperiului Incas, de la locul care a inspirat atat de multi scriitori si oameni de stiinta, de la toate povestile si intamplarile spontane care urmau sa aiba loc. Am interpretat insa altfel, acest aparent mic esec. Poate ca asa e mai bine. Poate nu eram pregatiti in totalitate pentru toate aspectele expeditiei, sau poate pur si simplu nu exista chemarea aceea din partea locului in forma ei suprema. Am interpretat toata intamplarea ca si un lucru bun, ca si o invatatura pe care aveam sa o deslusesc in lunile ce urmau.

Nu am renuntat insa la pasiunea noastra, alpinismul. Dupa cateva discutii avute cu bunul meu prieten si partener Aurel, am decis sa plecam in Alpi. La urma urmei, Alpii erau mult mai accesibili din punct de vedere financiar fata de Anzi si aveam de asemnea cum imi place mie sa spun “unfinished business” in zona. Asa ca decizia nu a fost greu de luat. Ba mai mult, totul parea atat de promitator incat  nu doar ca restul echipei compus din Sorin Rechitan si Pavel Tipei a fost de accord, dar s-a mai alaturat si Alin Stana, un extrem de bun catarator pe stanca si alpinist, cel cu care am reusit sa urc Matterhornul si Mont Blancul in anul 2008 la doar 17 ani.

Intre timp m-am intors si eu in tara si in scurt timp eram gata de actiune. Incepand cu luna Iunie pregatirile s-au intensificat, antrenamentul mergea struna iar sponsorii si sustinatorii mei mi-au raspuns pentru a 3 oara pozitiv in ultimii 3 ani. Ma simt foarte mandru ca am ocazia sa cunosc pe acesti oameni minunati care cred in mine si proiectele mele si ori de cate ori pot, ma sustin cu placere. Le multumesc din suflet mult domnilor si doamnelor care ma ajuta sa-mi materializez visele la care tin atat de mult. 

Vă invităm la

ZILELE MUNTELUI

23-25 septembrie 2011, Căsoaia, jud. Arad